Eu, iubitul si iubita mica – partea a doua

Articolul contine detalii grafice si proceduri medicale.

 

M-am curatat de sange si am intors perna. Voiam sa nu se sperie iubitul cand ma vede. Cand a intrat el, parca a inceput o zi noua…. M-a ajutat sa ma curat, sa ma asez mai bine, m-a sarutat si m-am simtit…. Salvata, intr-un fel. Pana cand s-a terminat epidurala, totul a fost minunat. Dar deodata au inceput contractii si mai oribile. Imi tot mareau doza de oxitocina si auzeam : pune-i ca lumea, nu vezi cat e? Sotul mi-a zis ca ajunsese pana la 200 doza.  Doctorita tot incerca sa largeasca zona sau sau pozitioneze puiul mai bine si durea… La un moment dat s-a plans unei asistente ca nu isi mai simte degete. Mi-a parut rau pentru ea.

Simteam nevoia sa fac pipi si medicii incepusera sa imi tot verifice colul iar eu tot faceam cate putin pe ei de fiecare data cand puneau mana, si simteam cum se scurge lichid amniotic. Ma rugam dd ei sa imi dea o plosca. Intr-unnfinal, ca sa ma pot goli, mi-au pus un cateter si m-am mai eliberat.
La un moment dat, am simtit ca trebuie sa imping si doctorita mi-a spus sa imping. Durerile erau asa mari ca am rugat-o sa imi mai dea o doza de anestezic. A zis clar si suparat nu. A vorbit cu cineva la telefon ca mai intarzie. Am inceput sa imping prost. Imi tot spunea sa nu mai auda niciun sunet de la mine, ca asta inseamna ca imping prost. Sa nu mai imping in fata, sa imping in partea de jos. Iubitu ma tot oprea, probabil pentru ca ma inroseam sau invineteam. Nu mergea bine. Nu stiam sa imping si bebe in loc sa aiba nasul fie spre coloana, fie spre buric, era spre stanga…. Imi tot spuneau sa vin de jos si sa imping. Mi-au ridicat si spatele. Nimic. Iubitu ma tot oprea, eu resimteam o durere cumplita in fund, din cauza hemoroizilor, plus ca simteam ca ma rup in partea de jos.

Anestezista imi lipise bine de tot pe coloana firul de la epidurala dar imi spusese sa ma cambrez, sa nu ma frec cu spatele de nimic, ca imi smulg anestezia. Doctorita mi-a spus ca sunt importanta pt ca sunt pacienta ei dar le sperii pe celelate doamne. Cum ar fi fost daca eu auzeam urlete cand intram in sala, ca probabil urasc acum pe toata lumea, mai ales pe ea. Eu ma scuzam la ea si la celelalte doamne care nasc, ii spuneam ca nu urasc de felul meu pe nimeni si o rugam sa faca ceva sa ma ajute. Cezariana, vacuum, orice, numai sa scap. Dnul Botezatu a zis ca ma mai lasa 15 minute si baga vacuum. Am simtit la un moment dat ca iubita mica se misca singura. Doctorita tot baga mana si tot spunea : e bosa cu un aer suparat. Am intrebat-o ce e bosa si mi-a explicat ca o parte din capul copilului e in vagin, urechile insa peste simfiza pubiana. Imi mai spusese ca am un col fund de gaina, care se dilata putin ciudat..

Am primit si oxigen la un moment dat. Ma amuzasem atunci ca eu lucram cu concentratoare de oxigen si stiam pe derost instructajul pentru utilizarea oxgenului. Doctorita imi tot spunea sa resir pe nas si eu ziceam da, sigur, in mintea mea era chiar logic sa trag pe nas, mai ales ca pe acolo venea oxigenul. Cu toate astea, cand venea contractia, trageam o gura mare de aer si ma gandeam cat sunt de aiurita. Dupa eveniment, mi-a povestit iubitul ca mult dupa ce imi dadusera canula nazala, o asistenta si-a dat seama ca nu e conectat la nimic si m-a legat si la sursa de oxigen.

Mi s-a parut comic si cat de calm spusese doctorita “as vrea sa o mai scremem pe doamna” unei moase….

Dupa o vreme, doctorita a venit si s-a asezat pe un scaun. Era foarte multumita ca pe perioada anesteziei fusesem vesela, mai ales ca imi adusese si sotul inauntru. Acum statea pe un scaun si imi spunea din cand in cand ca nu fac bine. Eu intrasem intr-o stare in care pur si simplu voiam sa imping, dar cu mila ca dureau hemoroizii mai rau decat orice altceva.

La un moment dat am simtit parca o saritura a iubitei in burtica si totul s-a animat.

Moasele se adunasera in jurul meu. Una ma tinea de ceafa, una tragea de camasa de noapte sa “stoarca” copilul, alta se lasase cu totul pe picioarele mele si imi zicea ” impinge la disperare”, iar doctorita: hai, Ana, hai, ca e bine! Se vede parul! Sotul tau poate sa confirme! Daca ai curaj pune mana! As fi vrut sa o duc dar ma simteam paralizata, mental in primul rand. Avusesem picioarele ridicate si legate pe suport, poate pregatire pentru vacuum, dar am inteles ca asa se deschide mai bine pelvisul. Cand am intrat intr-o stare de hipnoza parca in care nu mai conta nimic decat sa imping, mi le-au dat jos si mi le impngeau inspre nas. Am simtit celebrul ring of fire. Era ca atunci cand faci ace cuiva pe piele luandu-i mana si tragand de piele cu o mana intr-un sens si cealalta in celalalt sens. Nu era ceva de speriat, eu m-am bucurat pentru ca insemna ca lucrurile se miscau in directia buna. Am continuat sa imping la disperare si am vazut ca doctorita se imbraca steril si imi pun si mie o aleza sterila pe burtica. Ma durea cand ma apasau cu senzorul de pe inimioara iubitei mele si se suparau pe mine ca tip si cand ma ating cu el…. Eram deja epuizata dar intrasem in starea in care cred ca puteam sa imi tai singura o mana doar sa duc treaba la bun sfarsit.

Imi aduceam aminte cum zicea prietena mea “iti vine sa mugesti ca o vaca” si “credeam ca o sa mor dar n-am murit” si pe cat mi se parusera de comice atunci, acum imi dadeau putere. In sala asta, prietena me trecuse prin aeeleasi clipe.

Am impins parca in ciuda durerii, parca incercam sa vad cat mai duce. Deja nu mai putean sa imping de 3 ori pe contractie, nu mai aveam putere. De doua ori si gata, dar era ok, cat respiram de 3-4 ori venea alta contractie.

Detaliul mai putin onorant a fost indiciul care a facut doctorita sa se bucure, si anume ca incepusem sa fac nr.2. Asta este cumva markerul lor ca se impinge cum trebuie. Durerea era asa mare ca nici nu mi-am dat seama, mi-a spus pe urma sotul, ca atunci a inceput sa se animeze toata lumea. Moasele curatau linistite, mecanic, din obisnuinta.

Am mai auzit: e tare rau, nu se lasa! Se rupe! ma inteebam daca mai mult masaj perineal ar fi ajutat, dar eu simteam de mult ca ma rup. Asa ca mi-a facut o anestezie locala si m-a taiat…. Ma ardea rau pielea, la fel ca la masajul perineal, dar intr-un final, bebe a iesit! Mi-au pus-o pe piept, calda si umeda si mi-au spus sa o masez sa tipe. Si a tipat! Sotul meu era si el cu lacrimi in ochi! O asistenta ne-a luat telefonul si ne-a facut poze.

Pe urma au luat-o sa o evalueze. Si eu am mai impins odata ca sa iasa si placenta. O placenta pe care doctorita i-a aratat-o iubitului. A urmat o curatenie…. Un soi de limbi de pantofi de jumatate de metru cracanate ca sa deschida uterul si sa poata fi inspectat si curatat. Anestezista a venit si a mai bagat ceva pe fir si nu mi-am mai simtit picioarele….. Ciudat, ceea ce facea doctorita simteam…. Fiecare intepatura…. Am vorbit prieteneste cat a lucrat si totul s-a calmat. Chiar l-a intrebat pe sot daca e multumit de lucrarea de reconstructie si el a zis ca e bine. Adevarul este ca senzatiile din zona au devenit mai intense dupa aceste cusaturi. La starsit, mi-a inspectat si fundul, sa nu fie vreun hemoroid rupt sau ceva. Apoi a plecat, era asteptata si putin grabita. Mi-a spus sa mananc, sa ma refac.

De cand aflasem ca sunt insarcinata, evitasem fructele de mare, dar acum cand imi spunea doctorita sa mananc bine, asta era primul lucru pe care il voiam. Si apa, multa apa, si o cafea, o ciocolata, o cafea ciocolatoasa. Iubitului ii spusese neonatoloaga sa mearga sus sa vada iubita mica, dar cred ca el nu auzise. Nu ii venea sa plece de panga mine. Adevarul esta ca arata asa de bine in costumul bleu deschis incat il iubram mai mult ca oricand, si nu voiam sa il las sa plece.

Grig a plecat putin mai tarziu sa ia de mancare, dar nu a mai avut voie sa intre. Eu trebuia sa stau sa imi mai fac masaj 2 ore. Un masaj care durea dar care imi aducea uterul unde trebuie. A venit o asistenta su mi-a lasat o punga de mcdonalds in pat. Imi era frica sa ma misc de pe spate, asa ca am mancat ca pentru sfarsitul pamantului, cu punga sub mana dreapta, acum libera de branula, si cutia de creveti pe piept. Nu indrazneam sa ridic capul, asa ca gaseam pe pipaite cate o surpriza in punga.

De dimineata de la ora 7.30 nu mai mancaseram nimic, iubita aparuse la ora 15.30…. Doctorita trimisese putin surprinsa, putin usurata, vorba sa nu mai vina cu vacuumul ca nu mai e nevoie. se facuse si ora 19:00 si tot acolo eram. Din cand in cand, mai venea cate cineva sa ma mai verifice. Ridica cearceaful care ma acoperea si mai masa. Tin minte ca odata mi-a luat cu totul uterul in palma si a strans. Burtica cu care eram obisnuita, rotunda si tare lasase locul unui fel de gelatina zbarcita prin care simteam un ghem mai tare, uterul meu. Stiam ca va dura 2 ore, dar… A durat mai degraba spre 4 masajul. Sotul dupa ce imi adusese mancarea urcase sa o vada pe bebe si o tinuse putin in brate. M-am bucurat cand am auzit ca are curaj. Imi parea si rau pentru el, el cumparsse mancare pentru amandoi si ramasese doar cu un sandvis de mancat.

La ceva timp dupa plecarea lui, am mai cerut o plosca. Mi-a spus asistenta ca nu voi putea face pisu acum, dar imi aduce. Am facut. Si tot cam jumatate de ora am stat cu plosca sub mine.

Jumatate de ora in care am auzit din alta sala ca mai tipa cineva ca mine. Si zic, haha, nu sunt singura. Apoi vocea tipa “sa ma ajute cineva ca iese!” apoi odata indemnata sa impinga, inca odata si a treia oara gata, se auzea copilul. Ii trimit mesaj sotului “sa vezi noroc! A nascut una langa mine in 2 minute!” raspuns “am vazut-o, tot ana o cheama, a venit pe langa mine acum 5 minute de la calarasi” …. Norocul altuia…. Si masam in continuare masa gelatinoasa…. Se inserase.

Dupa ce am scapat de plosca, ma asteptam la o oarecare curatenie in zona, macar un pic de apa turnata. Dar nu a fost asa. Doctorita le rugase pe asistente sa ma ajute sa ma curat, dar…. Mi s-a spus ca o sa ma curete la salon. Si eu am crezut. Am intrebat de bebe, cand il voi primi si mi s-a raspuns ca atunci cand o sa ma pot tine pe picioare. Corect si aici.

Venise deci seara. Programul de vizitare se termina la 8 si imi era dor si de iubitul si de iubita mica. Inca nu prea imi simteam picioarele, parca erau ale altcuiva. Incepeam sa le misc dar inerent cadeau dupa voia lor. Au venit doua asistente, una sa ia bagajele, alta sa ma ia pe carucior. Mi-a fost teama sa nu cad asa ca m-am tinut mai mult in maini. Speram sa imi revin odata ca sa pot sa o cer pe bebe. Si sa nu ma scurg din carucior pana ajung la salon. Cand am ajus acolo, am ramas in picioare pentru ca imi era groaza sa ma asez pe pat cu cusaturile. Puterea vine de unde nu te astepti. In cazul meu din groaza.

Acolo ma mai astepta o surpriza…. nimeni nu avea sa imi faca toaleta. Ma simteam ca un morman de transpiratie, asa ca l-am asteptat pe sot. In camera mai era o lauza cu vechime, nascuse cu o zi inainte. Asa ca, scuzandu-ne, sotul meu a intrat cu mine in baie, eram prea slabita ca sa am curaj sa merg singura, asa ca el m-a sustinut cat m-am spalat cat de cat la chiuveta si am dat cu niste apa spray pe cusatura.

Picioarele au inceput repede sa colaboreze dar toate organele care se stransesera sa ii faca loc bebelinei acum atarnau nestiind unde sa se aseze, care le era locul si imi venea sa le sustin cu mana. Mi-am pus centura postnatala si totul s-a mai linistit. Sotul a plecat, era aproape 9, era si el frant. Am inceput sa vorbesc cu colega de camera, o dureau rau picioarele si cusaturile. Ea statuse aproape 4 zile in sala de nastere. Atunci m-am simtit norocoasa…

Suferisem toata vara de cald si acum era si mai si. Spitalul avea aer conditionat dar nu acolo. Parca imi doream acum inca o perfuzie rece ca gheata pentru ca nu ma puteam opri din transpirat. Colega nu voia sa deschida geamul pentru ca venea aerul peste baietelul ei… Era evident ca nu voi dormi, pe picioare stateam, deci am sunat sa aduca bebele. A venit asistenta singura sa ma vada. Mi-a atras atentia ca odata adus in camera, nu mi-l mai ia inapoi. Stiam de la o prietena care nascuse cu un an in urma ca daca e ceva, il iau, dar am zis ca fie ce-o fi, eu o cer.

Imi era si sete. Foarte foarte sete. Pana la ora 3 dimineata terminasem apa si as fi baut orice, chiar si apa de la robinet daca era nevoie.

Si a venit iubita mica, in bratele mele si a deschis niste ochi caprui superbi. Era leita tati, asa cum imi dorisem, asa cum imi spusese si toata lumea din sala la nastere. I-am facut o poza, i-am trimis-o si iubitului, am aranjat putin patul si cand a adormit iubita mi-am luat inima in dinti si m-am intins. Pusesem aleza pe pat pentru ca sangeram destul de tare. Aveam chilotei de plasa si un tampon post partum absolut imens, dar nu stiam ce poate sa urmeze. Veneau asistente si ne intrebau daca vrem calmante, gheata sau lapte praf pentru bebe. Eu asteptam in continuare sa inceapa durerea la fire, dar. .. Nu a inceput, desi bebe avea 3.650 si 54 cm. Aveam acum si a doua bratara la mana, bratara de mamica pe care o purtam cu mandrie. La baie cand mergeam foloseam un spray cu apa termala si comprese sterile si era foarte ciudat, dar ma facea sa ma simt mai curata. In prima zi mi-a fost teama sa pun mana, deabia a doua zi am tamponat usor si am simtit moatele de la fire.

Toaleta mult asteptata, insa, …. A doua zi au venit doua asistente care ne-au spus ca daca vrem, un etaj mai sus se fac toalete si consultatii in alaptare. Ideea de a urca un etaj pe scari m-a ingrozit, dar pana la urma a fost mai usor decat ma asteptam. Toaleta a fost ok, dar de desfundat canalele a fost cam dureros. La un san a fost ok, la celalalt am facut ragade interne care mi-au blocat complet sanul. Acela si-a dat drumul acasa, dupa 2-3 zile de pompat aproape continuu.

Ce tin minte foarte clar a fost caldura. Era ingrozitor de cald cu geamul inchis. Asa ca a doua zi m-am mutat la rezerva. Singura si cu aer conditionat. Si cu 3 litri de apa la mine. Vedeam acum cladirea mare de birouri si ma gandeam ca pentru unii e doar o alta zi de lucru. Era ultima zi de vara….

Singura belea ca acolo nu mergea telefonul catre asistente. Usor-usor a inceput sa imi incolteasca sentimentul ca am ratat nasterea. Nu am fost in stare sa nasc singura, am vrut si epidurala, nu m-am putut abtine sa nu tip… Am inceput sa ma sint vinovata, ratata si am cazut intr-o depresie care a mai trecut peste 2-3 luni. Ma gandeam ca m-am facut de ras si daca era sa nasc acun 100 de ani muream si eu si copilul. Sentimente inutile dar sacaitoare, care au escaladat mult in urmatoarele saptamani.

Bebe avea urma de la bosa, o rana care s-a vindecat in mai bine de 4 luni. A doua zi a facut icter…. A ramas asa gaalbena pana la 3 luni.

Asistenta cand mi-a vazut sanii mi-a zis sa nu ma chinui sa o pun la san ca nu se poate prinde, sa iau a doua zi mameloane de silicon… Si sa ii dau formula ca e bebe mare si are nevoie. Este clar ca avea nevoie, avand icterul de a doua zi. Am incercat sa o pun la san dar am obtinut doar tipete. Asa ca i-am dat formula, i-am facut loc in pat langa mine si am inchis ochii. I-am deschis apoi ca sa o mai admir odata. Iubitul dormea de mult….

Tot a doua zi a venit si doctorita care mi-a spus cs e ok, ca a fost o nastere grea. Nici cea mai grea dar nici usoara. Eu ma simteam vinovata de tipete. Mi-a mai spus ca nimeni nu ne spune dinainte ca o sa fie greu si ne poticnim cand devine totul real.

Totusi, cu bebe mare, canal stramt, pozitie proasta, oxitocina si stat pe spate as naste oricand natural din nou. In sarcina am luat 14 kg. Dupa o saptamana, mai aveam doar 3 in plus. Viata sexuala s-a imbunatatit. Deci, a fost o experienta benefica, din toate punctele de vedere.

Cu alaptarea si supravietuirea din primele saptamani e o alta poveste, mai lunga si mai complicata. Poate usor-usor, cand doarme bebe voi mai asterne si alte povesti in scris. Ceea ce tin minte este ca…

Il iubeam aproape palpabil pe sotul meu. Cand m-a luat in brate a doua zi am simtit putina teama din partea lui. L-am intrebat ce se intampla iar el mi-a raspuns ca ii par fragila. Este adevarat ca ca ma simteam nesigura pe mers si miscare, dar ma simteam si puternica, o forta pe care o capeti dupa ce ai trecut prin niste momente de test. Si indragostita total de bebe si de tatal ei.

Acum imi mai aduc aminte doar cu drag de asternuturile matasoase cu dungi verzi care nu stiu de ce ma faceau sa ma simt rasfatata, senzatia de paine calda a bebelinei pe pieptul meu si de dragostea care simteam ca ma inunda.

Advertisements

Eu, iubitul si iubita mica – Partea 1

Atentie, articolul contine detalii despre sange si unele proceduri medicale.

 

 

Dragi viitoare mamici mai ales cele care va pregatiti sa nasteti pentru prima oara, am sa va spun o poveste pe care sper sa o gasiti utila….. Spun asta pentru ca am avut contractii nedureroase aproape o luna inainte de nastere, mama m-a nascut pe mine in doua ore si ma asteptam ca totul sa fie mai mult decat usor. M-a ajutat mult cursul de lamaze pana intr-un punct, in care a aparut panica. Panica despre care mi-a povestit o prietena, cum a resimtit-o la un moment dat cand nu mai stia cum sa respire intre contractii. De aceea am si urmat cursul de lamaze. Si am facut bine.

Sarcina mea a mers perfect. Bebe a aparut de la prima incercare, nu am avut nicio problema, greata, etc….. Doar somn, as fi dormit oricat. De supravegheat am fost supravegheata de dna dr Brandusa Mitroi de la Filantropia, dar care lucreaza si la Medicover. Ca sa o cunosc personal, pentru ca ceea ce mi-a povestit o prietena a fost minunat, am fost la control la Medicover, apoi m-a chemat la spital. Fiind foarte entuziasmati ca bebe a aparut asa repede, am fost la control la 5 saptamani, dar nu am gasit nimic clar… La 8 saptamani, am auzit o inimioara batand…. Drumul pana la final e lung si merge povestit in alta parte, cert este ca am ajuns la 37 de saptamani si am avut impresia ca bebe nu mai merge. Am fost la o cardiotocografie la spital si am vazut ca bebe misca, pulsul e bun si am contractii false la 5 minute. M-a entuziasmat tot, mai ales contractiile care speram sa fie aducatoare de bebe in curand.

Ctg-ul e o analiza in care mami se culca pe masa de ecografie pe spate cu un senzor sus pe burtica sub sani care inregistreaza contractiilebsi unul msi jos, unde e e inimioara… Si stam asa 20 de minute. E bine sa ai ceva dulce la tine in caz ca bebe trebuie trezit si musai sa mergi la baie inainte…
Una peste alta, am ajuns in saptamana 41 si bebele tot nu voia sa iasa… La 41 si 2 zile mi-a facut doctorita o desprindere de membrane. Asta inseamna ca baga 2 degete in col si fara a rupe saculetul lu!i bebe, il dezlipeste de col. Organismul mamei ar trebui sa se lase pacalit ca apa s-a rupt si sa declanseze nasterea. Am facut mai multe plimbari prin parc, pentru ca verticalizarea pune presiune pe col, care se deschide. Eu nu aveam deloc deloc dilatatie si nici contracltii, asa ca am asteptat pana a doua zi sa vedem…. In mod normal, procedura asta se face mai devreme dar dna dr avea un eveniment personal important atunci si ca sa pot naste cu dansa a mai amanat putin. Asadar, daca aveti un medic pentru care nasterea naturala e importanta, e posibil sa primiti 2-3 masaje dinastea, despre care se poate spune doar ca sunt neplacute si dureroase dar dureaza foarte putin, sub un minut.

Dupa acest tratament, am avut niste scurgeri albicioase…. Eh, nu era nici dop nici apa, ci un mucus mai intens…. A doua zi am mers cu sot cu tot la spital….. I-am luat scrubs si saboti sa nu incomodeze alte persoane. M-a consultat si un alt medic, dnul Radu Botezatu, au vorbit rapid ceva si m-au internat. Ma simteam gata, asteptam de mult, ba chiar ma si deprimasem de cate ori ma intrebau toti daca am nascut, cu acelasi raspuns: nu! Ca si cum nu mi-as fi facut temele. Mi-au spus ca tati poate intra in sala dar mai tarziu.
La garderoba, unde m-am schimbat, m-au intrebat daca sunt rasa sau ma rad ele. Cu chiu cu vai reusisem singura acasa…. Daca stiam….
Schimbat si dus in sala de nastere. Acolo e un pat care se ridica si cobora-partea din spate si care se transforma in masa de nastere. Era 9.30. A venit o moasa roscata, cam cu capsa pusa, s-a recomandat si mi-a dat sa completez niste acorduri…. Am primit la internare si o bratara. Prima se da tuturor pacie
ntilor din spital. Am citit pe pereti cum e cu pozitiile de confort si eficienta, aveam scaun de travaliu, minunat.

O asistenta mi-a adus bagajul si mi l-a lasat la geam. Sala mea era fata in fata cu o alta sala cu alta gravida gata sa nasca si ne puteam privi nestanjenite. Eu aveam geamul spre parcarea din fata, unde parcase sotul meu masina buburuza….

Am apucat sa mai merg odata la baie si a venit o asistenta sa imi puna branula. Imi era o teama groaznica de branula. Si de frica si de cald, am inceput sa transpir, mai ales la palme asa ca mi-au lipit branula de jur imprejur cu leucoplast zdravan, sa nu iasa. Am citit cum vine cu oxitocina, mai intai 6,12,24,36,48,60 unitati ….. Patul arata frumos, cu asternut alb cu verde din bumbac matasos… Ma simteam bine. A venit doctorita mea, m-a linistit, mi-a zis ca imi explica tot, ca uneori bebe mai intarzie si pentru ca mami se simte foarte bine insarcinata si nu vrea sa se termine. Ce-i drept…. Eu ma simteam puternica, optimista, facusem cursul de lamaze de la centrul 9luni cu lidia gheorghe si mintea era in locul potrivit.

Buuuun…. 2 doze de nospa pe branula, rapid de tot si am simtit un gust de sacose de rafie in gura si o ametealaaa…. Aveam impresia ca o sa cad din pat. Doctorita m-a linistit si mi-a zis ca trece. Mi-au montat ctg-ul pe burtica, ziceam eu ca pentru cateva minute. O asistenta imi spusese sa imi dau jos chilotii, sa ma asez in pat si mi-a cerut un tampon pe care mi l-a pus sub popou, ca sa zicem asa. Camasa de noapte ridicata pana sub sani si “rusinea” acoperita doar cu acel cearceaf alb cu dungi verzui. Au inceput contractiile, pentru ca asistentele reusisera dupa mai multe cazne sa porneasca injectomatul care sa imi dozeze oxitonul. Doctorita statea langa mine si am vorbit relaxat…

Cand ajungeau contractiile pe la 40(din 100), era multumita ca tolerez bine durerea, dar tot spunea ca e important sa resimt contractiile, nu numai sa fie pe monitor. Minunea mea mica nu avea nicio treaba…… am auzit inimioara batand pana la sfarsit. Constant, intre linitele normale, ca la ctg. Sunetul ma linistea si imi dadea un sentiment placut ca totul este bine. Acel zgomot, acea bataie am auzit-o pana la final, iar apoi seara in camera cand se facuse liniste imi tot rasuna in urechi. Ori eram pe langa salile de nasteri ori imi ramasesera mie.

Durerile nu erau ca la menstruatie si nu in zona lombara, cum ma asteptam. Erau ca niste junghiuri. Da, ca atunci cand te scoli noaptea cu un junghi teribil la picior, din acela care taie respiratia. Si numai in partea de jos a abdomenului, sub osul pubian. Am inteles atunci ca tolerez foarte bine durerea pana la un anumit punct, dupa care ma pierd…..

A mers totul bine, pana au inceput sa devina mai agresive durerile. Imi spusese dr. Mitroi ca e mai intens asa decat natural, dar nu aveam o scara pe care sa masor. Am inceput sa respir profund,…. A mers. Am simtit nevoia de pipi din nou. Am intrebat o asistenta ce e de facut, a zis ca ma desface de la aparate sa ma duc, dar nu a fost asa… Mi-a adus o plosca… Cu bazinul ridicat peste plosca, am avut 5-6 contractii de cosmar care m-au debusolat. Vazand ca nu imi ia nimeni plosca, m-am lasat pe o parte jos de pe ea. Vorbeam cu sotul pe telefon pana atunci, dar intorcandu-ma mi-a cazut pe jos. Nimeni pe hol, fara telefonul care ma lega de sot si doctorita, am incercat sa respir profund. Din cand in cand, auzeam picatura de oxiton si stiam ca urmeaza sa se intensifice durerea, stateam culcata intr-o mica baltoaca ce se forma langa plosca…. A venit asistenta, mi-a marit doza de oxiton, plosca a ramas…. A venit medicul si a mai crescut, plosca tot scolo. Intr-un final, a venit cineva si mi-a luat plosca si cearceaful de acoperit, care intrase evident in pisu. M-a acoperit cu o aleza mica….

Pe la 11.30 mi-a rupt membranele…. Adica a luat un instrument ca o croseta intre degete si mi-a explicat ca nu o lasa mai sus decat degetele. Apoi s-a razgandit si le-a rupt cu degetele. Da, lichidul amniotic normal e rosiatic si curgea in plosca si pe pat… Nu a fost mai neplacut decat dezliprea de membrane, dar contractiile…

Ajungeam cu mana la calorifer si ma tineam de el. Am inceput sa mormai usor, apoi din ce in ce mai tare, pana cand am ajuns sa tip. Nimeni nu venea sa se uite la mine, poate era ceva obisnuit pentru ei, poate un soi de tratament pentru tipaceala. Imi era foarte cald si ma tot rugam sa lase geamul deschis, dar il tot inchideau. Transpiram foarte tare. As fi vrut sa imi ridic patul sau sa ma chircesc pe o parte, dar firul de la perfuzor era prea scurt si cand ma miscam, senzorul pierdea bataile de inima ale lui bebe, asa ca adio nastere ca la cartile frumoase!

Transpiram rau si aveam parul ud. Doctorita a vrut sa imi dea ceva sa na sterg dar nu stiam unde pusesem servetelele, eram buimaca. Am zis ca nu ma deranjeaza, dar a insistat pentru ca o deranja pe ea. Parul am reusit sa mi-l usuc abia a doua zi spre seara din cauza caldurii.

Din cand in cand venea doctorita sa mai verifice cum sunt, la un moment dat nu a mai venit. Imi venea sa si vars, mi-a explicat dna dr ca e normal, pentru ca totul se contracta acum si antreneaza si stomacul. Am primit un bol metalic in caz ca vomit, genul de bol din inox rotund in care eu as fi facut mai degraba aluat de prajituri. Am mai primit o doza de nospa in branula dar degeaba. Nu am vomitat dar nu am simtit vreo ameliorare a durerii. Tot intrebam de iubitul meu cand vine si imi tot raspundea ca se tine de promisiune dar sa mai astept…. Mi-a controlat dilatatia. Ajunsesem la 8….La un moment dat am avut tendinta sa imi smulg cu totul branula ca sa scap de oxitocina, dar in loc sa fac asta, i-am dat sms si sotului si doctoritei ca nu mai rezist, vreau epidurala! Initial nici prin cap nu imi trecea sa fac, mai ales cu povestile horror pe care le auzisem. Cand semnasem acordurile la internare fusesem reticenta sa fiu de acord si cu cezariana si cu anestezia epidurala, dar doctorita ma linistise si imi spusese ca nu ma obliga nimeni dar nici sa nu exclud, sa ajung acolo.

Cand nu mai puteam de durere, doctorita imi explica cum ca intensitatea e buna dar trebuie sa fie mult mai dese si mai lungi contractiile. Asa ca mai marea doza de oxitocina. Am ales sa imi fie mai usor si m-am rugat de epidurala.

Mi-a spus o voce de pe hol ca mai are o epidurala de pus si mai dureaza. In foarte scurt timp, a venit o doctorita foarte frumoasa, m-a pus sa semnez aceleasi acorduri, desi cu mana dreapta imi era frica sa scriu ca sa nu iasa branula. Am scris tremurand si cu teama intre contractii. Anestezista a venit cu alte doua asistente, prima treaba, sa ma ridice in fund. M-am ridicat pe marginea patului, dar am trebuia sa ajung cu fundul pana in partea cealalta, sa stau cu picioarele perpendicular pe pat cu fata spre geam. Avand in vedere ca trebuia sa ma misc, perfuzia trebuia oprita. Una din moase s-a enervat si era sa imi traga branula cu totul din vena, am vazut-o cum se daduse peste cap si incepuse sa imi curga sange peste tot din vena. Pe perna, pe pat, pe cearceaf, pe mine…. Mi-au pus o perfuzie simpla cu ser fiziologic ca sa nu piarda vena si am capatat ceva libertate. Acum trebuia sa stau aplecata. Stiam. Vazusem cum se face. M-am aplecat, doctorita a curatat cu iod si… A venit o contractie mare-mare care m-a facut sa ma cambrez si sa imi cada camasa de noapte peste zona curatata…

Ma gandeam la gravida de vis a vis cat de fengshui era, cat de bine tolera ea oxitocina si cun era de calma si serena. Catva timp mai incolo mi-am dat seama ca ea nu reactionase la stimulare si a intrat in cezariana.

Anestezista s-a suparat atat de tare incat a inceput sa tipe ca nu ma tine nimeni, ca oricum ii e greu sa treaca prin atata grasime unde trebuie…. Mi-am apucat camasa si am tinut-o pe ceafa, am bagat capul in piept si asistenta s-a asezat cu coastele pe ceafa mea ca sa nu mai misc. Din nou iod si…. I s-a pus un carcel anestezistei. “baga-mi-as, ce carcel am, o sa inceapa iar contractia” a spus. Mi s-a parut comic ce nasol i se parea carcelul ei cand eu ma rostogoleam de durere. Imi parea totusi rau pentru ea. Pozitia, totusi, imi aducea alinare, parca totul se oprise deodata.

Cu toate ca tipa anestezista, am observat ca era severa cu asistentele, nu cu mine. Eu mi-am cerut scuze ca m-am miscat si am promis ca tin eu de camasa dar ea a fost foarte dulce si empatica cu mine, zicandu-mi sa nu imi fac eu griji, doar sa ma relaxez.

Am simtit intepatura de la anestezia locala, o senzatie dubioasa rau pe coloana si totul a fost gata. Cineva i-a spus atunci ca am dilatatie 8. A inceput sa tipe ca ar fi trebuit sa stie si ea dinainte, ca sa nu imi bage altceva. Am simtit racoare si totul s-a calmat. Era bine. Imi era chiar racoare.

 

Lungul drum al inmatricularii unei masini

Sectorul 2, Bucuresti, masina second hand, sa fie clar…. ca in alte parti povestea se schimba.

Primul site si cel mai util este:

http://www.drpciv.ro/info-portal/searchPublicInfo.do?page=1

Aici spun ei ca aveti toate actele si etapele necesare. Descarcati un .doc si aveti deja o parte importanta din explicatii.

1.Posta de pe raza sectorului 2 cu buletinul, platiti:

  •  taxa de inmatriculare in valoare de 60 de lei
  •  taxa EXTRA judiciara. aia judiciara nu e buna. la giseu puneti accent pe EXTRA
  • 2 timbre fiscale de 2 lei

2. CEC, cu buletinul se plateste taxa de certificat de inmatriculare, 37 lei

3.RAR, pentru obtinerea Certificatului de Autenticitate a Vehiculului. Costa in jur de 120 de lei si aveti nevoie de:

4. Directia taxe si impozite sector 2, bulevardul garii obor, vis a vis de gara obor, pentru mutarea de rol, cu:

  • carte de identitate proprietar nou
  • carte de identitate vehicul
  • certificat fiscal al fostului proprietar. nu este necesar sa fie valabil
  • contract de vanzare cumparare sau alt act de dobandire al masinii
  • fisa de inmatriculare vizata de fostul proprietar
  • aici smecheria este: vis a vis de parc la un parter vedeti sediu. Intrati si pe stanga e un automat de biletele de ordine. Luati biletel si mergeti la primul ghiseu pe partea stanga sa va dea lista de documente si formularul. Toate documentele, inclusiv cererea semnata se duc la xerox si se copiaza, apoi pe fiecare copie se scrie: conform cu originalul, de mana. Xeroxul este dupa colt. La intoarcere luati-va apa si mancare, aveti de asteptat. O sa va puna viza pe fisa de inmatriculare si o sa va dea o decizie de impunere care se paote plati cu cardul pe loc sau cash la orice posta. Viza se pune pe loc.

5.ANAF pentru certificatul de timbru de mediu, pe strada CA Rosetti, pe langa Batistei. Mergeti ca persoana fizica direct la etajul unu, direct la ghiseul 13, cu un zambet si:

  • copie dupa buletin proprietar
  • copie dupa carte de identitate masina
  • copie dupa certificat de inmatriculare fata-verso
  • copie dupa contract de vanzare-cumparare
  • originalele, pentru orice eventualitate
  • cerere tip http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/Anexa2_poluare.pdf gasiti aici formularul. O sa va dea certificatul dupa cateva zile. Primiti un biletel cand sa va intoarceti.

6. Incheiati polita RCA pe 6 luni pe numele noului proprietar.

7. DRPCIV- Sos Pipera nr 49, cu tot dosarul si inca niste banuti pentru taxa de numar care se plateste acolo. Toate copii si original.

Aici aveti o alta lista de acte de depus. Ce este foarte important este ca pe talon sa fie semnatura de predare a fostului proprietar ca altfel faceti cale intoarsa. Si platile efectuate in avans cu cel putin trei zile, altfel nu le apare plata in sistem si oricate dovezi de plata ati avea tot nu o sa fie suficient.

Stati la coada, linistiti si fiti pe pace, nu exista dosar perfect, oricum ceva va fi in plus sau in minus asa ca veti face cale intoarsa. Visavis este o cladire unde aveti toate tipizatele necesare, xeriz si un fast food in cazul in care ati venit la coada fara pachetel.

Tot acel fast food e bun si daca primiti numerele pe loc, deobicei in 3 ore, ceea ce inseamna ca e bine sa va asezati la coada de dimineata ca sa rezolvati treaba cu un singur drum.

Dupa acest pas, puteti plati impozitul anual la orice posta din sector, cu numele si adresa dvs si a masinii

Alarmant: Voie buna in Bucuresti!

Nu as fi putut sa cred asa ceva, dar azi mi-a fost dat sa vad in mai putin de o ora 3 bucuresteni bine dispusi!

Mai intai, dupa cateva imbranceli intr-o dulce imbulzeala caracteristica treitreicinciului, o doamna in al carei abdomen simteam ca intra din ce in ce mai adanc cotul meu imi spune: “Cand te intreaba cineva ce mai faci deobicei zici bine”… eu ma uit cu neincredere la ea…..

-Acum, cand te dai jos din autobuz esti vesel si spui ca ai reusit sa cobori din autobuz.

Ce-i drept, adevar zicea. La cateva minute am coborat din autobuz, mai intai eu si pe urma hainele, pe urma geanta mea, prinse intre alte cateva persoane care in mod inexplicabil nu doreau sa coboare in ciuda valului care tindea sa ii darame din spate. Intr-adevar, m-am simtit o invingatoare!

Pe urma, cand eram in treisuteunspe, am vazut un loc la geam. Ca orice om, am cerut voie si, deh…. spatiul mic, autobuzul pune frana, am cam turtit-o pe doamna care imi facea loc. Mi-a fost prea frica sa ma uit la ea, deci cu ochii in pamant am chitait:

-Imi cer scuze daca v-am atins cu geanta…..

-Nu-i nimic, scumpa, asa e cand e aglomerat!

Nu m-am putut abtine si am privit cu neincredere ca sa vad o figura cu adevarat prietenoasa si zambitoare.

Ceva statii mai incolo, o alta doamna ma intrebat unde sa coboare si i-am explicat. Nu a mormait nimic, m-a privit in ochi, mi-a multumit si mi-a urat calduros o zi frumoasa.

Buna dispozitie mi-a fost insa curmata rapid de un joc de pingpong intre birourile de la anaf in care am jucat din pacate rolul mingii.

Totusi, in drum spre casa, in timp ce doua doamne se injurau in fata ca una nu i-a facut loc si cealalta nu a spus ca vrea sa coboare, am dezlegat pazalu transportului bucurestean: daca putem sa ne tine in brate fortati de imprejurari, am putea si sa schimbam o vorba buna!

 

Ce poti face cu o garsoniera?

In mod normal, poti sa iti ingramadesti actualul sot, respectiv iubit la vremea aceea, o pisica si sa te plangi ca nu ai spatiu suficient de depozitare. Este clasic.

Avand in vedere faptul ca nu prea ai bani, aduni piesele de mobilier pe care le ai si incerci un puzzle imposibil din care sa reiasa un dormitor, un living si pe alocuri un mic home  office. Bun, facut, aranjat.

Pisica se bucura ca poate sa doarma din cand in cand pe puloverul bleumarin proaspa spalat pe care trebuie sa il arunci inapoi la murdare pentru pisica este roscat deschis iar puloverul inchis la culoare si se umple de par.

Dar ce te faci cand iti numarand pe degete ai doi parinti, o sora, o bunica si inca o mama incoltiti de zapada in Bucuresti? Ca bonus, mancare cat pentru o nunta si o groaza de flori care te roaga sa le salvezi de la inghet?

Pai mai intai, afli ca mama sotului cel proaspat sta la o prietena si desi nu prea iti vine sa o lasi pe dinafara, iti plasei gasca in garsoniera si iti iei bagajelele, avand grija sa iti uiti periuta de dinti si te duci la nasii tai care sunt destul de sufletisti incat sa te primeasca cu tot cu prietenii vostrii comuni la o joaca si un pui de somn.

Atunci cand te intorci acasa observi ca inca nu se poate porni la drum si contrar asteptarilor tale pechetul de parinti/bunica/sora (PBS) a dormit foarte confortabil pe canapea. Te intrebi in mintea ta cum e posibil. Dar aloci putin timp intrebarilor pentru ca pisica a inceput de azi noapte sa rontaie la flori si sa zgarie usile sa ajunga la sora. Si mai presus de toate, trebuie sa te gandesti cum organizezi  un pranz pentru 8 persoane si o pisica.

Iti dai seama ca pisica iarasi a dormit pe puloverul bleumarin…. si de-abia il scosesei de pe sarma.

Dupa jumatate de ora si jumatate de locuinta aruncata rapid prin dulapuri, reusesti sa faci loc pentru o masa, cu putin noroc gasesti si scaune si te uiti la masa plianta aducandu-ti aminte ca fata de masa ai trimis-o la pastrare pentru ca nu aveai loc de ea.

Scoti cearceaful multicolor, cu un model pe fata si unul pe dos si il intinzi nonsalanta pe masa. Toata lumea iti admira floricelele. Speli setul de vase primit de la bunica, setul de pahare de la nasi si cauti bine de tot sa gasesti 7 perechi de tacamuri.

Acum partea frumoasa este ca pana te duci la un prieten sa iei niste izoprene si sacii de dormit, in bucatarie se pun toate fetele si fac o curatenie cum nu a mai fost niciodata la tine in bucatarie. Am uitat sa specifica ca materialele respective sunt necesare pentru ca maine sotul merge la munca si ati decis sa dormiti si voi.

Concluzia serii o sa fie ca o sa aveti 4 PBS pe canapea, o pisica pe pulover si voi doi veti dormi pe jos intr-un soi de cocon facut din izoprene, plocadul de la tata, paturi si saci de dormit, cu restul de casa gata-gata sa explodeze din dulapuri. Sora o sa vrea neaparat sa faca poze cu pisica si sa stea si ea cu voi in pat.

Cand totul se termina si toti au ajuns cu bine acasa, ia-ti o zi libera si stai uitandu-te in tavan cel putin jumatate din ea!

Cura de slabire cu biscuiti cu ciocolata

Este o idee revolutionara, gasita de un pofticios autentic.

Stiti biscuitii cu o tableta de ciocolata deasupra. Ei bine, un pachet va va ajuge pentru o cura completa care va va reface tonusul fizic si va fi un bun inceput pentru remodelarea siluetei. Este foarte simplu. Dimineata luati un biscuite in palma, cu palma orientata in sus. Faceti o serie de exercitii fizice, care va plac si va sunt la indemana. Urmariti cu atentie cand incepe sa se topeasca ciocolata. Continuati cu serii de exercitii pana in momentul in care ciocolata incepe sa dea semne ca vrea sa coboare de pe biscuit. In acel moment bagati biscuitele in frigider si mancati un iaurt.

Biscuitele se schimba odata pe saptamana. Biscuitele utilizat poate fi mancat.

In speranta ca acest articol v-a fost util, vom reveni cu modalitati de a slabi cu briose, fondante, gogosi, etc.

Acte necesare pentru cununia civila

M-am hotarat sa scriu acest articol pentru ca, la fel ca multe alte cupluri, am trecut prin furcile caudine ale sistemului. Am incercat initial, in naivitatea mea sa caut pe vreun site niste date corecte si coerente. Problema a fost ca nu am gasit decat niste date aproximativ relevante dar care aveau totusi cateva greseli. Cand am ajuns la Oficiul de Stare Civila, am avut surpriza sa vad ca in primul rand adresa trecuta pe site-ul oficial al primariei este gresita. Atunci cand am ajuns acolo, am descoperit ca totusi informatia exista intr-un colt intunecat al siteului primariei sectorului 2. De ce am ales sectorul 2 va voi explica ulterior.

Actele necesare sunt(conform dosarului acceptat si siteului Primariei Sectorului2 ) pentru prima casatorie:

  • actele de identitate ale viitorilor soti originale
  • actele de identitate ale viitorilor soti copii
  • certificatele de nastere originale
  • certificatele de nastere copii
  • certificatele medicale prenuptiale ale viitorilor soti*
  • dovada regimului matrimonial ales – daca doriti separarea de bunuri, trebuie sa faceti o declaratie la notar inainte de a depune actele. In cazul in care nu doriti sa va separati bunurile, nu mai mergeti la notar.
  • o chitanta in valoare de 2 lei pentru fiecare sau o chitanta de 4 lei pe un singur nume.-informatii mai jos – luata de la orice oficiu postal.**
  • dosar cu sina

Dosarul trebuie depus personal de ambii viitori soti FIX cu 10 zile*** inainte de data dorita a nuntii.

http://www.ps2.ro/www/ps2/general/Aveti-o-problema/probleme/Stare-Civila/Inregistrarea-actului-de-casatorie/71

Declaratia de casatorie se completeaza oriunde dar NU SE SEMNEAZA DECAT IN FATA OFITERULUI DE STARE CIVILA. Aveti grija sa nu completati nici campurile cu data deoarece la unele se cere data depunerii actelor, la altele daca oficierii casatoriei. E mai bine sa intrebati la oficiu.

* certificatele medicale prenuptiale se obtin de la medicul de familie, cabinetele de planning familial sau de la orice clinica privata, bineinteles, la un pret mai mare. Acestea au termen de valabilitate de 14 zile si nu trebuie depuse neaparat a doua zi dupa ce le-ati luat. Trebuie doar sa numarati cu atentie ca a 14-a zi sa pice dupa ziua cununiei civile. Trebuie iarasi sa fiti foarte atenti sa fie datele corect trecute si sa scrie pe ele mare si citet APT PENTRU CASATORIE sau SE POATE CASATORI. Medicul meu le-a scris pe amandoua, sa fie sigur. Acestea includ rezultatele testelor sangelui pentru HIV si sifilis si radiografiei pulmonara anti tubeculoza. E bine sa mergeti sa faceti analizele cu cateva zile inainte de depunerea actelor ca sa nu aveti intarzieri.

**Asadar, initial am inteles ca de la posta trebuie sa iau timbre fiscale de 2 lei. Nu este bine. Trebuie prezentate chitante in valoare totala de 4 Lei achitate la orice oficiu postal de pe raza sectorului 2 in contul RO 35 TREZ 7022 1340 202X XXXX. Din discutiile pe care le-am auzit la posta ar fi codul 11, si acolo pe chitanta o sa aveti trecute CNP-urile si textul: taxa de timbru extrajudiciara pentru BI/CI. A fost un pic dubioasa denumirea dar e bine asa.

*** Cele zece zile includ si data depunerii si data oficierii. Asa ca pentru o nunta sambata, 12 ianuarie trebuie depuse actele pe data de 3, pentru 19 pe 10, pentru 26 pe 17, si asa mai departe.

Acum, la ce va puteti astepta:

La sectorul 3 exista posibilitatea de a nu va fi oficiata casatoria intr-o zi de sambata deoarece ZILELE DE SAMBATA NU SUNT PLATITE SUPLIMENTAR.  Asadar, oficialii nu se vor deplasa la serviciu pentru 2-3 cupluri, asa cum m-a informat la telefon o doamna. Mi s-a oferit posibilitatea sa revin saptamanal sa vad cand se aduna suficiente cupluri ca sa ne oficieze sau sa programam cununia civila intr-o zi lucratoare in orele de program.

La sectorul 2, insa, exista mai multa bunavointa. Deschid primaria si pentru un cuplu. De retinut: Actele se depun pe strada Olari nr 19, nu nr 2, asa cum e trecut pe siteul lor. Acolo ajungeti de la Izvorul Rece sau de la intersectia Ferdinand cu Mosilor. Actele se completeaza pe loc si este bine sa aveti un pix la voi. Doamna de la ghiseu este neasteptat de prietenoasa si draguta si va va ajuta cu multa marinimie. Ceremonia se oficiaza la Obor.

Nu este necesar sa oficiati casatoria in localitatea sotului. Am auzit si asta. Se poate organiza in unitatea administrativa a oricaruia din ce doi. Se poate face si in alt oras, dar depind ein mare parte de bunavointa autoritatilor.

Surprizele pot aparea la tot pasul asa ca incercati sa priviti totul cu un pic de umor. Spre exemplu,  cand la posta va intreaba daca va casatoriti pe persoana fizica sau juridica. Ups! Se mai intampla. La fel si cand ofiterul de stare civila a intrat pe site si a dat click pe un buton cu informatii care pentru mine de acasa era inactiv.

In speranta ca informatiile pe care vi le-am dat va sunt utile, va urez mult succes!